Nimeni nu mai pare să conteste faptul că medicina are nevoie de strategii de marketing, la fel de mult ca orice alt domeniu în care există interacțiune între profesioniști și solicitanți de servicii. Mercantilul este strâns legat de toate compartimentele vieții medicale, ceea ce uneori e rău, alteori e bine, și de fiecare dată inevitabil.
E rău atunci când profitul intră în conflict de interese cu actul medical. Binele pacientului trebuie să fie mereu singura variabilă a ecuației medicale. În același timp, medicii trebuie să trăiască și ei și mulți dintre ei se așteaptă la un statul social și economic corespunzători unei „upper middle class”. Capitalismul nu pare niciodată să rezolve eficient ecuația delicată medicină – finanțe. Unii cred că o economie a darului ar putea, dar despre asta discutăm altă dată. Azi nu voi scrie despre dilemele etice ale relației medicilor cu industria farmaceutică, nici despre plățile informale, nici despre condiționarea actului medical de orice formă de tarif. Nici măcar despre lucrurile bune pe care economia de piață le-a adus medicinei, cum ar fi faptul de a atrage atenția asupra așteptărilor pacientului-client, adesea ignorate cu desăvârșire în istoria meseriei noastre (conta doar binele bolnavului așa cum era el conceput de medic), fapt ce și-a dovedit un rol terapeutic major.

Azi scriu despre felul în care un soi de marketing intervine în locul cel mai intim și mai sensibil din medicină, în inima ei, acolo unde se petrece de fapt esențialul: între medic și pacient. În cazul nostru particular, între psihiatru și pacient. Continue reading “Vânzătorul din relația medic-pacient” →