Despre patologia consumului de tutun s-ar putea scrie mai multe volume. Pentru psihiatru, tutunul prezintă un interes aparte: consumul este mult mai mare la persoanele care au fost diagnosticate cu tulburări psihice – dublu față de populația generală, și mult mai mare la persoanele cu psihoze cronice, cum e schizofrenia. La persoanele cu schizofrenie, fumatul poate să capete proproții catastrofice, iar lăsatul de fumat este remarcabil de dificil, chinuitor pentru fumătorul psihotic, și uneori practic imposibil. Nu se știe prea bine de ce, deși teorii sunt destule. Asta în condițiile în care nu există strategii studiate pentru lăsatul de tutun, dedicate acestor oameni, al căror acces la serviciile medicale generale e de asemenea îngreunat, și care astfel își văd viața considerabil scurtată. Nu există psihiatru care să nu se fi lovit frontal de problema dependenței de tutun în rândul pacienților săi. Provocarea este atât de mare încât ne-am aștepta să vedem mai des alianțe și colaborări între psihiatri și pneumologi (medicii bolilor respiratorii) împotriva inamicului comun.
Chiar și în contemporaneitatea rațională, există o dilemă în gândirea colectivă cu privire la originile tulburărilor psihice de orice fel: sunt ele suferințe ale trupului sau ale sufletului? Au cauze biologice sau sociale? Atunci când avem de-a face cu substanțe psiholeptice de care se abuzează – adică de droguri – dilema se șterge, și continuitatea dintre biologic și social pare evidentă. O singură substanță chimică, cu structură cunoscută, cum e nicotina din tutun, care provoacă reacții chimice la nivelul organismului, modificând senzațiile și comportamentul, are în ultimă instanță un impact social major, influențând modul în care o întreagă cultură evoluează.
Aceste reacții în cascadă nu sunt unidirecționale. Există întotdeauna o replică a nivelului social, o buclă de feed-back. Așa cum consumul de tutun influențează socialul, și socialul influențează consumul de tutun. Și această ultimă influență este revelatorie pentru atributele unei societăți.
Am aflat de la un expert în patologia tutunului la noi, Dr. Magdalena Ciobanu, coordonatorul Programului Național Stop Fumat (sper că nu se va supăra dacă o citez), că, în România, prevalența consumului tutun este neobișnuit de mare în rândul persoanelor cu studii superioare, ceea ce contrastează cu țări europene cu o tradiție democratică mai îndelungată. Lucru ciudat, pentru că fumatul este mai mereu un gest antisocial. Și asta în mult mai mare măsură la noi, unde fumatul e permis, sau tolerat (chiar și împotriva legii) mai peste tot, chiar dacă asta înseamnă expunerea forțată a nefumătorilor la fumul de țigară. Un exemplu personal: am fost recent la lansarea unei reviste literare, într-unul dintre locurile cele mai „prizate” de tinerii intelectuali români cu pretenții: Clubul Țăranului Român. Înăuntru, puteai să tai fumul cu cuțitul. Deși curtea muzeului era la 5 m distanță. Deși erau și câțiva copii de față. O asemenea lipsă de empatie ține de sociopatie.
Aș comite eroarea fundamentală de atribuire dacă aș trage concluzia că fumătorii intelectuali din CȚR sunt structural niște sociopați. Ar fi absurd. Din contră, pe unii dintre ei îi cunosc și pot spune că sunt oameni sensibili, emaptici, cu simț civic. De asemenea, în sală nu erau prezente persoane cu schizofrenie, pentru care amânarea următoarei țigarete este un chin de neîndurat. Așadar, deși nu aveam niciun sociopat prezent, mediul în sine era unul în care gesturile sociopate puteau avea loc. Acesta este paradoxul aparent al influenței socialului asupra individualului.
În idealul de civilizație occidental postbelic, nu poți să te numești intelectual dacă nu ai simț civic. El este condiția necesară și suficientă a statutului de intelectual. În România însă, lucrurile nu sunt așa. La noi, clasa intelectuală pare să sufere de sociopatie probabil mai mult decât clasa celor cu studii medii și inferioare, deși ea ar trebui să fie „locomotiva” civilizației. De acest lucru, noi, intelectualii, părem să fim inconștienți. Dimpotrivă, din „fișa postului” intelectualului român pare să facă parte calitatea de victimă (victimă a comunismului, victimă a capitalismului sălbatic, a manelismului, a mitocăniei, a accidentului de a ne fi născut în România). Când de fapt, suntem în mai mare măsură agresori. Paradoxul descris mai sus nu înseamnă că socialul nu se poate reduce la individual, nu ne absolvă de responsabilitatea actelor noastre și de datoria respectului minim față de semeni. Patologia fumatului în România este socială, dar responsabilitatea se distribuie individual.
Poate dacă ne-am aminti lucrul ăsta atunci când aprindem o țigară într-un loc public, și ne-am vedea pentru o clipă cum ființăm exact în pielea prototipului social pe care îl disprețuim și criticăm, consumul de tutun în România ar scădea abrupt.
http://soirs.wordpress.com/2012/04/09/991153/
ach, maitre, m-ai lovit la lingurica! sociopat si psihotic, au, au auuu! 🙂
unde mai pui ca-mi place si sa mananc cu mult colesterol, ba ca mai bag si un vin, ceva, la sfarsit de saptamana si ca imi vine sa trag cu prastia in panourile cu reclame.
cred ca sunt pierdut, ce mai tura-vura…
Maestre, păi nu ziceam de dumneata, că aș face eroarea fundamentală de atribuire.
Foarte bine. Apreciez distinctia intre actul sociopat al unei persoane si persona in sine. Dvs. distingeti persoana de mediu : “mediul in sine era unul in care gesturile sociopate puteau avea loc”. Acesta este un punct de plecare ; ramane sa intelegem ce anume face ca Romania sa fie astfel de loc; de ce oamenii considera ca aceste gesturi sunt ingaduite aici. Dupa aceea putem sa ne gandim la solutii.
Cred ca fraza: “mediul in sine era unul in care gesturile sociopate puteau avea loc” e lipsita de logica. Mediul in sine, nepopulat de oameni, e cat se poate de nepoluat. Oamenii sunt cei care definesc mediul si-si pun amprenta asupra lui. Daca majoritatea oamenilor de acolo nu ar fi fumat, fumatorii minoritari si-ar fi limitat nr de tigari fumate si nu am mai fi avut un mediu predestinat gesturilor sociopate. 🙂
Mi se pare absolut de neinteles. Desi fumez ca un furnal – asta e si, pe deasupra, mai si iubesc dependenta asta – nu-i pot pricepe pe cei care agreseaza spatiul vital al unei persoane – asa mi se pare fumatul in prezenta unui nefumator. Am citit si la Madelin de treaba cu fumatul la MTR, la lansarea Rev de pov si ma, realmente, ingrozesc. In primul rind ca MTR e un spatiu muzeal, cu exponate care se pot foarte usor deteriora de la fumul de tigara – chiar daca nu se fumeaza in salile cu pricina, fumul de tigara nu sade cuminte intr-o incapere. Tot in primul rind, ERAU COPII IN SALA! Mai! Tot in primul rind, vad, deja, ca sunt cel putin patru persoane nefumatoare, pe care le-a deranjat fumul de tigara. Si daca era o persoana nefumatoare, fumatorii trebuiau sa iasa afara. Nu cred ca tine de vreo categorie psihiatrica. Tine de bun-simt. Si de “oime”. Unul mai cu tupeu si-a aprins tigara, de-acolo au tras toti concluzia ca se fumeaza si de-aici reactia in lant. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca fumatorii fac un soi de fronda la diabolizarea lor excesiva. In mintea unor persoane nici nu mai vorbim de teroristi, ci de fumatori. Chiar, teroristii fumeaza?
Idei ce imi vin in minte:
1. cred ca prima problema nu e fumatul. Ci dezechilibru psihic, stresul, emotiile puternice pe care oamenii nu reusesc sa si le controleze. Si apeleaza la solutia care ii calmeaza(ca asa au auzit si vazut la altii): fumatul.
2. In conditiile in care 40% din romani fumeaza (asa erau cifrele acum ceva ani, eu sper ca au mai scazut), e greu sa lupti cu dependenta fizica.
3. De ce lucrurile sunt deformate in ro? in primul rand presiunea societatii. De ex. in multe comunitati (job, armata etc) fumatorii au dreptul in plus la o pauza de tigara periodica, in timp ce nefumatorul este apostrofat de sta inca 10min la vorba in bucatarie (de ex) si nu munceste. Apoi, in liceu, colegele mele socializau la… o tigara.
Punctului 2 i-as da un nume: lipsa de respect fata de ne-fumator (aici se adauga si elementele descrise asa bine de tine).
4. Si inca un factor care contribuie la acest mecanism: puternicele reclame. Si acum e mai bine, cu interzicerea in ultimii ani, dar … mie tot mi se pare multa promovare si acceptare …
5. lipsa de sport. Stresul marit al orasului ar putea fi consumat prin sport. Dar unii aleg prin tigara.
6. legi sunt. Multi nu le respecta. Astept momentul cand se vor da amenzi…. daca nu merge cu bun simt, atunci cu portofelul.
7. tigarile sunt ieftine in romania. La jumatate de pret fata de occident. Deci de marit accizele..
In final, as adauga un exemplu: New York. Au injumatatit nr de fumatori, comparativ cu restul tarii!. Cum? interzis fumatul si in parcuri, in toate barurile,pe strada etc. si marit taxele. Cel mai mare scandal l-au facut…nu fumatorii, ci firmele de distributie tigari. Ca rezultat, statisticile lor arata o scadere a imbonvarilor de boli respiratorii. Si sa vezi cand le-o incepe si sa scada nr de cazuri de boli cronice pulmonare .
intrebarea mea este, unde tragem linia? unde incepe sa fie “ok” sa fumam? pe terasa de la 5m ar fi fost ok? (“mai ok” probabil ca da, dar nu vorbesc in comparative aici) . afara pe strada e “ok” sa fumam? unde incepe “spatiul vital” al unui nefumator? si, mai ales, cine determina asta? parerea mea este ca fumatorul este ultimul care are dreptul sa traga linia asta.
vlad, eu cred ca intelectualul roman este blocat intr-un model din trecut, precum este blocata intreaga societate. avem noi, romanii, blestemul asta de a fi cu doi pasi mai in urma in in toate, inclusiv in ce este considerat “stilat” si “elitist” si “noncomformist”
iar eu nu vad un paradox in paradox; socialul este o solutie de scapare facila (albeit neconstientizata neaparat) de sub tirania super-ego-ului lui Freud.
Am apreciat articolele tale, ca pe comentarii sociale ale unui psihiatru care nu are limbaj de lemn. Ai dreptate, fumatul e o “moral insanity”, dar morala s-a schimbat cam brusc pentru mine care am copilărit cu filmele cu Marlene Dietrich și Humprey Bogart, eroii cu țigara în gură.
Ca un comentariu la observația privind fumatul la psihotici: nicotina e un antiparkinsonian, singurul avantaj al fumătorilor. Poate că psihoticii neuroleptizați îi simt nevoia, precum câinii care, după multe oase mănâncă iarbă
Am plecat din tara acum un an, hotarit sa renunt in acelasi timp la fumat. Nu aveti idee oameni buni prin ce am trecut si prin ce inca trec….ma simt mult mai bine. Am renuntat brusc si nu am folosit nici un fel de supliment. HDar starile pe care le-am experimentat, axietatile, tensiunea psihica, dereglarile de somn si de metabolism cu toate complicatiile m-au facut sa fiu si mai constient de ce substante am bagat in mine….cu cit ma simteam mai rau cu atit ma bucuram si ma indirjeam la ideea ca eu sunt cel care voi invinge si nu dependenta, ca eu sunt mai puternic iar starea de rau erau simptomele acestei lupte si ca organismul meu se curata. Am experimentat stari vecine cu nebunia, nu am apelat la nici un fel de ajutor, nu am facut decit sa imi asum de fiecare data raul pe care mi l-am facut. Astazi astept un copil impreuna cu sotia mea si sunt f f f fericit ptr decizia de a renunta la fumat. As vrea ca nimeni sa nu treaca prin ce am trecut eu. Imi aduc aminte cum mergeam pe strada in Romania si pufaiam cu oameni in jurul meu….imi pare asa rau de fiecare data cind imi vine un miros de tigara…..in Romania se fumeaza enorm ENORM de mult !!!!…..nu stiu de ce nu exista nici o campanie antifumat….ar trebui sa fie permanenta. Aici se face reclama antifumat la tv, se face reclama gratuita medicilor care ofera suport gratuit fumatorilor….fumatul este un dezastru social, este o bomba care ticaie…..peste ani, poate o generatie numai, sistemul social si de sanatate va fi mult mult depasit de problemele care vor apare. Tigarile de astazi sunt superaditivate cu tot felul debsubstante al caror efect inca nu a inceput sa se manifeste.
Va urez la toti sanatate si multa minte oameni buni!!!…
O explicație vine din situațional. Având alte ingrediente, alte idealuri reale (nu declarate), ciorba cu siguranță nu va fi supă. Vorba lui Zimbardo, de la subsolul de la Stanford și până la Abu Ghraib. Mulți dintre acei tineri de la MȚR s-ar fi comportat altfel într-un alt mediu, unul unde altele ar fi fost criteriile de accedere la statutul de intelectual participant la un eveniment cultural.
mi se pare plin de prostii articolul
pe ce se bazeaza de ex afirmatia ca “consumul este mult mai mare la persoanele care au fost diagnosticate cu tulburări psihice – dublu față de populația generală, și mult mai mare la persoanele cu psihoze cronice, cum e schizofrenia”? de unde si pina unde “fumatul este mai mereu un gest antisocial”? apoi afirmatia absolut ridicola, ca “simțul civic… este condiția necesară și suficientă a statutului de intelectual” – adica un analfabet care arunca hirtiile la cos, ofera locul batrinilor, si nu fumeaza un public este de fapt un intelectual, in aceeasi categorie cu, de ex., noica sau eliade. fraze gaunoase, nimic altceva decit cuvinte goale, ce din coada au sa sune: “Patologia fumatului în România este socială, dar responsabilitatea se distribuie individual” – WTF?!?! si, in incheiere, nu vad vre-o legatura intre titlul si continutul articolului.
autorul ar putea sa se abtina de a emite pretiozitati din astea intelectualoide; inteleg ca foamea bloggerilor pentru audienta e mare dar, la naiba, chiar trebuie sa ne binecuvinteze cu toate prostiile care-i trec prin minte?
Intrebarile puse mai sus merita atentie. Intr-adevar, unde este limita intre permis si nepermis ? Legea in Romania nu cred ca interzice fumatul in spatiile publice. De aceea eu cred ca fumatorul este dator sa fie PRIMUL si nu ultimul care decide unde trage linia. Altfel, eu as fi foarte bucuroasa sa fie interzis fumatul in spatiile publice prin lege astfel ca sa putem duce copiii la cofetarie sau la restaurant fara sa ii expunem de la 2 ani la fum de tigara. De asemenea, in parcuri. Desigur, nu putem interzice pe strada, dar fumatorul ar putea intoarce capul in loc sa pufaie tracatorului fumul in figura. In plus nici macar nu este politicos sa fumam pe strada, dar deoarece fumul de tigara este atat de nociv sanatatii, putem oare sa toleram aceasta agresiune ca pe un act oarecare de impolitete?
Mulțumesc pentru comentariile numeroase.
Asgardi. Metrovich are dreptate, în sensul că ar trebui să-mi documentez unele afirmații. Probabil normal ar fi să am o bibliografie cu referințe pentru fiecare articol, așa cum au site-urile serioase de educație medicală din US. Mi-ar lua mult mai mult timp, dar ar fi mult mai corect.
Că consumul de tutun e mult mai mare și mai frecvent printre persoane cu tulburări psihice e un lucru pe care orice psihiatru îl află foarte rapid, în anul I de rezidențiat. E o problemă recunoscută oriunde pe glob, și studiile sunt atât de multe, că nici nu știu pe care să vi-l citez. Studiile de prevalență au cel puțin 10 ani (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11086367), și faptul e acum universal recunoscut.
Despre intelectuali și simți civic: aici e vorba de o părere personală. După părerea mea, simțul civic necesită abilități cognitive bine dezvoltate. Cu toții putem simți un anumit grad de empatie bazală, dar simțul civic e una dintre valorile occidentale superioare, dacă nu cumva cea mai importantă. Așadar, după părerea mea, intelectualul nu e definit prin numărul de tratate de filosofie, ci prin faptul că e păstrător al acestor valori. Comparația cu Eliade e un sofism: și dvs sunteți, probabil, intelectual, asta nu înseamnă că se pune automat semnul egal între dvs și Eliade, Noica, etc.
Despre antisocialul fumatului: mă refer, tocmai, la pauza simțului civic și a empatiei față de semeni.
Despre distribuția individuală a responsabilității sociale: din nou, simț civic. E o dezbatere care a avut loc încă din anii 60, pe vremea procesuluilui Eichmann și a experimentelor de genul Milgram.
Recomandarea mea catre oricine interesat de subiect este sa incerce, fie fumator fie nefumator, sa priveasca tigarea exact asa cum este ea si anume cea mai rapida si cea mai eficienta metoda de introducere a nicotinei in singe si directionarea ei catre creier. Avand in vedere ca nicotina este pe locul doi ca nivel de dependenta dupa heroina (puteti gasi studii pe unor organizatii de specialitate pe Internet) nu e de mirare ca oamenii, desi incep fumatul din cauze de obicei de natura sociala, continua sa fumeze din motive strict fizice (datorita starii de sevraj semipermanenta in care se afla). Aceasta stare de sevraj se accentueaza in anumite situatii in care nicotina iese mai repede din corp (ex. : cand beau – urina devine acidica si nicotina se elimina mai repede prin prostata; cand devin stresati – acelasi efect ca la alcool; cand se agita/fac sport – nicotina se elimina prin transpiratie). De multe ori fumatorii nu stiu aceste lucruri si isi inchipuie ca fumeaza din motive sociale. Nimic mai fals.Una dintre dovezi este ca pentru cei mai multi dintre fumatorii dependenti de nicotina cea mai buna tigare este cea de dimineata pentru ca urmeaza unei nopti in care nicotina a fost eliminata in buna masura din sange iar starea de sevraj incepe sa fie accentuata. Asadar, sugestia mea este sa nu incercam sa facem din subiectul fumatului unul mai complex decat o simpla dependenta de nicotina. Putem sa discutam despre manipularea existenta in societate – asta e un subiect FOARTE COMPLEX (daca va vine sa credeti exista si reclame in care Fred Flintstone fumeaza Camel). Dar despre sociopati, schizofrenici…blah blah… sunt doar dependenti de nicotina si nimic mai mult. Pentru Marius : efectele fizice ale lasatului de fumat nu sunt mai lungi de 2 saptamani;restul sunt lucruri la nivel psihic pe care puteai sa le depasesti mult mult mai usor daca te documentai vis-a-vis de ce inseamna cu adevarat fumatul. Plz ai mare grija ce postezi pentru ca din comentarii ca ale tale poate reiesi ca lasatul de fumat este un lucru ingrozitor de greu si ii poate demoraliza pe cei ce au de gand sa o faca.