Rareori viața mea s-a desfășurat departe de parcul Herăstru. Doar trei ani, în total: cât am stat în Rahova și cât am lucrat la Metz. (În multe privințe, Metz e mai aproape de Hersătrău decât Rahova.)
Dar, de cinci ani, viața mea nu s-a desfășurat niciodată mai aproape de parcul Herăstrău. În fiecare dimineață, în fiecare anotimp, îi dau largi ocoluri în drumul spre serviciu. Am ajuns să cunosc fiecare arbore, pietricică, barcă putredă, familie de rațe, relief al fundului lacului dezgolit iarna. Într-atât încât în mintea mea se află un exemplar virtual destul de fidel al Herăstrăului, pe care îl pot explora în voie când am chef, de exemplu seara, când toate cărțile sunt cititie, toți copiii adormiți și nu mai am altceva la îndemână pentru stăvilit gândurile nechemate.
Pentru că acest parc Herăstrău este numai al meu – am putea spune că sunt președintele lui – există totuși câteva diferențe notabile față de original, și le înșir mai jos.
- am scos toate cârciumile și terasele. Le-am demolat. Am început cu cele de lângă lac, am continuat cu cele dintre pomi și terenurile de tenis, am terminat cu tarabele de pufuleți și suc.
- am desființat parcările. Nu doar cele din parc, care ocupau un spațiu prețios, ci și cele de pe străzile de graniță. Imensa parcare de pe Aviatorilor nu mai e, și te poți plimba liniștit pe sub tei, nimeni nu te mai poate călca.
- numai bicicliștii sub 14 sau peste 70 de ani mai au voie pe alei.
- am dărâmat și clădirile urâte care tot deformau orizontul din loc în loc. Am ezitat puțin în fața Casei Scânteii, dar am dat-o jos și pe asta. Am mutat tronsonul de DN1 adiacent parcului la 1000 metri sub pământ.
- numai copiii pot vorbi tare sau țipa, urla, plânge, etc. Adulții au voie doar să șoptească.
- nu există paznici. Regulile de mai sus sunt păzite de pescăruși și ciori, care survolează parcul și marchează contravenienții. Cu găinaț.
- organizez evenimente publice, culturale. Dar nu festivale de teatru, muzică hipsteră, populară, electorală, etc. De exemplu, există concerte de lună: pur și simplu te îmbraci frumos, te așezi pe peluză și privești clarul de lună alături de semenii tăi timp de o oră și jumătate. Sau asculți mugetul apei la ecluza cu lacul Floreasca. Sau trenul care merge la mare, sub podul de cale ferată. Sau ciripitul păsăretului, la răsărit și la apus. La sfârșit, aplauzi frenetic.
- există o echipă de PR care documentează în detaliu și eliberează comunicate de presă despre fiecare eveniment natural, de exemplu, ploaia de azi sau înroșirea și căderea frunzelor, primele flori, caractersticile stratului de zăpadă, etc. Sunt primele știri când deschid televizorul sau smartphone-ul.
În rest, totul e la fel.
Adică liniște.
(În aceeași ordine de idei, la noi înfloresc pomii.)
Ești în Australia, acum, mon cher?
As, dori daca se poate, dle Presedinte, sa nu scoateti din uz vata pe bat…da stiu, nu-i tocmai sanatoasa insa devoaleaza din simbolistica copilariei intr-un mod nemaiintalnit prin alte locuri…si doamne feri sa interziceti cumva tinutul de mana! Bagati-l ca taxa pt neatentie! 🙂