Un post foarte scurt, doar ca să vă atrag atenția asupra unui proiect jurnalistic în desfășurare, la care muncesc Cristian Lupșa și Andrei Pungovshi (Decât o Revistă, France-Presse). Se numește Dar dacă și încearcă să dea cărțile pe față în ceea ce privește anxietatea, ca tulburare clinică. (Am pus link-ul și în blogroll)
Deși e extrem de prevalentă, anxietatea e trăită adesea ca un secret rușinos, și nici nu prea a avut parte de atenția “ochiului public” obiectiv. Mă bucur din suflet că există jurnaliști care se ocupă cu subiecte de un interes major și urgent, subiecte ce nu fac parte totuși din teatrul politic, monden sau al faptului divers imediat sățios.
De altfel, problemele psihice în general au nevoie, îndrăznesc să spun imediată, să fie scoase din cochiliile lor ermetice pentru opinia publică.
În plus, există fațete sociale ale anxietății care sigur ne scapă nouă, psihiatrilor, care avem relații profesionale intime, cu indivizi, și nu cu grupuri, așa că eu unul mă aștept să am de învățat din munca celor doi.
Nu scriu aici doar ca să aduc laude, ci ca să vă invit să participați cu întrebări și cu povești personale, lucru pe care îl puteți face pe siteul proiectului. Eu am făcut-o deja.
ma uit la tv, pe Trinitas…sunt entuziasmata, e nemaipomenit ce vad, un medic vorbeste despre schizofrenie foarte bine, atat de documentat. Am un frate in aceasta situatie, parca se vorbeste despre el…sunt toate simptomele, e exact ! Ne luptam de aproape 0 de ani cu boala lui, acum e mai bine, a trecut prin toate fazele descrise aici. Avem doar o mare mare problema. Nu reusim sa-l facem sa accepte ca are o boala, cum putem face asta? A fost un copil, un elev foarte bun, stralucit chiar. Aveti un cabinet ? Nu pot sa mai scriu , vreau sa ascult, e nemaipomenit !
Poti te rog sa-mi spui cum il cheama pe doctorul respectiv care a fost invitat la Trinitas? Multumesc mult
Fratele dumneavoastra trebuie sa ia un tratament medicamentos adecvat precum Zyprexa. Poate fi o simpla dar urata decadere hormonala in creier iar odata ce este ademenita prin tratament, fratele dumneavoastra s-ar putea simti mai bine ca niciodata.
….de 20 de ani
Sufar de anxietate de mult timp; uneori cred ca m-am nascut asa..asa e firea mea.. pentru ca si atunci cand eram copil aveam episoade de teama si frica atunci cand eram scoasa la tabla.. spre exemplu. Nici in prezent nu suport sa vorbesc in public si de fiecare data cand trebuie sa fac asta mi se pune un nod in stomac si un nod in gat, imi bate inima tare si imi transpira palmele; dar cel mai rau este atunci cand apar perioadele de stres la serviciu ; cand sunt sub stres , anxietatea se activeaza de fiecare data ; gradul de anxietate variaza in functie de gradul de stres ; nu fac atacuri de panica, dar am aceasta anxietate generalizata care ma chinuie ; am incercat mai multe tratamente , si medicamentos si sedinte la psiholog…pot sa spun ca macar reusesc sa “o duc pe picioare” ..nu ma invalideaza la modul absolut, insa reactiile somatice care le am din cauza anxietatii, oboseala, nivelul scazut de energie , sunt totusi o problema . Oare as putea scapa vreodata de ea?
Buna irina,
Ai incercat :
1. terapie cognitiv comportamentala ? Inveti metode de a controla reactiile tale emotionale, pe care ti le preda un psiholog. Tot el te ajuta sa iti depasesti temerile intr-un mediu controlat.
2. tratament cu anti-depresiv ; tratament cu buspirona ?
Multa bafta. Si sa nu uiti: cand mergi pe strada si observi oamenii, desi nu e vizibil, o buna parte din ei au aceleasi probleme ca si tine.
Irina: există o componentă genetică importantă în anxietate. Probabil că și dvs aveți o reactivitate mai crescută decât media, lucru care poate uneori vă e de folos (anxietatea nu e mereu patologică, e un mecanism util de adaptare), alteori vă face probleme. Sigur că e loc de mai bine: nu trebuie să o luați ca pe o boală incurabilă, ci mai curând ca pe o provocare, de a vă ameliora și de a vă folosi resursele. Reveniți la psihiatru și/sau la terapeut atunci când simțiți nevoia sau când sunteți sfătuită să veniți la control.
Fain proiectul, interesant dosarul din Dilema , mi-a placut articolul dvoastra. Mai ales ca reluati ideea naratiunii si ritualului medical.
Chiar ma bucur ca incepe sa existe interes pentru costurile sociale ale anxietatii; “oamenii care merg la psihiatru” au, in afara cabinetului medical, o viata afectata pe toate planurile de anxietate, iar viata asta e mai putin cunoscuta, de unde si mai putin inteleasa. E bine ca lucrurile incep sa se miste in acest sens.
Foarte interesant proiectul. ma bucur ca lumea incepe sa trateze aceasta problema de anxietate si depresie tot mai serios. si eu sufar de depresie si imi face tare bine sa citesc astfel de articole. pana acum le tot citeam pe cele de pe depresiv.ro.