Într-una dintre cele mai cunoscute cărți de antropologie, Coming of age in Samoa (1928), Margaret Mead, pe atunci o foarte tânără cercetătoare, scria că adolescența, atât de furtunoasă și de plină de probleme și riscuri în societatea noastră occidentală, de abia dacă e simțită într-o societate tradițională (cum e cea de pe insula Ta‘ū, unde Mead și-a condus cercetarea). După Mead și adepții întregii școli de antropologie din care a făcut parte, nu hormonii, nici neuromediatorii, nici alte tulburări biologice individuale, stau la baza problemelor vieții noastre de zi cu zi, ci cultura în care trăim. Cultura, în sensul cel mai vast al termenului, adică tot ansamblul de semne, simboluri și cutume care conferă semnificație grupului din care facem parte. Continue reading “În caz că ați uitat de Sărbători”
Articole
De ce să ne pese de ceilalți?
O să încep printr-o scurtă povestire care vi se va părea foarte familiară. Se întâmpla anul trecut, la Paris. Mă plimbam seara pe lângă Piața de Flori. La un moment dat, am dat peste un om căzut de-a latul trotuarului. Nu părea deloc un caz social, un „sans domicile fixe” adormit pe stradă, ci o persoană care își pierduse cunoștința. Trecătorii numeroși, localnici și turiști, nu păreau să-l bage în seamă mai mult de timpul necesar pentru a îl ocoli. Eu m-am oprit, dar trebuie să fiu cinstit și să spun că pe mine, ca medic, mă obligă legea să mă opresc (și aici, și în Franța), în caz contrar fiind pasibil de închisoare. Și mai surprinzător, omul era căzut la nu mai mult de 20 de metri de Urgențele de la Hôtel-Dieu (un mare spital european, vechi de vreo 14 secole). Tot ce a trebuit să fac, după ce am văzut că omul respiră, a fost să alerg până la camera de gardă și să alertez un echipaj de urgență: era mai rapid decât chematul unei salvări. Oricine în locul meu putea să facă asta: ar fi pierdut doar 3 minute din viață. Sau 30 de secunde, dacă ar fi sunat la 112. Și nici măcar n-ar fi fost în centrul atenției – pentru că nimeni un vrea să fie în centrul atenției pe stradă. Continue reading “De ce să ne pese de ceilalți?”
Psihoză, empatie, artă
În vremurile de început ale meseriei mele, când psihiatrii erau niște erudiți care își aplecau atenția asupra „nebuniei” și scriau tratate groase despre un singur simptom, sau chiar despre un singur pacient, fenomenul psihotic era aproape sinonim cu ceea ce este de neînțeles. Cu ininteligibilul. Experiențele halucinator delirante care apăreau în schizofrenie, și nu numai (pot apărea în orice tulburare psihică, de fapt, dar asta e altă discuție), erau definite ca fiind acele experiențe care sunt cu neputință de priceput de către ceilalți oameni, cei care nu le au. Erau și alte caracteristici, desigur, de exemplu tăria de nezdruncinat a convingerilor delirante, în ciuda oricărei argumentații logice. Însă, una peste alta, experiența delirantă era privită ca o despărțire fundamentală de tot ceea ce înseamnă sens și realitate. Continue reading “Psihoză, empatie, artă”
Timpul liber
V-ați întrebat vreodată în ce segment de timp sunteți cu adevărat dumnevoastră înșivă? Cu toții trebuie să purtăm măști și alte deghizări sociale, și să jucăm roluri care ne sunt, mai mult sau mai puțin, atribuite de alții. Probabil că cele mai opace deghizări le purtăm la serviciu. Uneori, deghizările sunt chiar obligatorii și deloc metaforice – ținuta obligatorie din corporații, sau halatul medical (pe care eu nu-l port, de obicei), dar și ele sunt grele de încărcătură simbolică. Redevenim noi înșine în „timpul liber”. Probabil că așa am și putea defini „timpul liber”. Perioada din viața noastră în care sinceritatea e maximă, iar constrângerea minimă. În mod normal, e și perioada de timp în care ne înconjurăm de cei dragi nouă. Continue reading “Timpul liber”
Să dormim mai bine!
Titlul nu e un slogan electoral, ci un sfat sănătos. Tulburările de somn sunt foarte frecvente în traiul nostru contemporan. Continue reading “Să dormim mai bine!”
Medicul – egalul dumneavoastră
În medicina „clasică”, doctorul este o figură superioară. Uneori, paternă, binevoitoare, alteori cu trăsături de demiurg, sau aurită de mantia nobilă a științei, dar mereu plasată deasupra bolnavului. Tot în medicina clasică, medicul era învățat de la bun început să nu se implice emoțional în suferința bolnavului. Continue reading “Medicul – egalul dumneavoastră”
Mituri si prejudecati despre mersul la psihiatru
Adesea mă gândesc că meseria mea poate fi ingrată. Nu din cauza pacienților, Doamne ferește, ci mai ales din cauza celor care nu sunt pacienți, adică ceea ce numim generic „societate”. Există nenumărate mituri și prejudecăți negative la adresa psihiatriei și celor care vizitează un psihiatru. Continue reading “Mituri si prejudecati despre mersul la psihiatru”
Cum stim daca avem depresie?
Deunăzi, cineva m-a întrebat dacă are depresie. M-am gândit așadar să scriu aici cam care sunt semnele după care psihiatrii se iau ca să pună acest diagnostic. Continue reading “Cum stim daca avem depresie?”
Scurtă notă despre anxietate
Dintre pacienții care vin, probabil, la orice alt cabinet de psihiatrie, cei mai mulți au tulburări legate de anxietate.
Mulți sunt trimiși de alți medici, interniști, cardiologi, endocrinologi, neurologi, care nu găsesc nimic rău la examenul și analizele pe care le fac. Dacă un asemenea doctor vă trimite la psihiatru, nu vă supărați pe el. Continue reading “Scurtă notă despre anxietate”
Comentarii recente