Atâta timp cât eşti sănătos şi ai un venit stabil, chiar dacă e foarte mic, supravieţuieşti. Chiar şi în România. Problema e ce se întâmplă dacă una dintre condiţii nu mai e îndeplinită. De regulă, se anulează şi a doua.

O să fac în cele ce urmează o prezentare de caz. E un caz inventat de mine, dar nu l-am visat azi-noapte, nici nu fac ficţiune speculativă. E o sinteză a multor oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului, cu poveşti, din păcate, foarte asemănătoare.

E vorba de doamna A, care era, până mai deunăzi, femeie de serviciu într-o societate privată. Are trei copii şi un soţ electrician. Meserii cinstite, foarte prost plătite (pe lângă ei, chiar şi un medic rezident e un nabab), dar ei au făcut mereu faţă, şi-au dat copiii la şcoală, s-au descurcat cum au putut în micul lor apartament de două camere din vârful unui bloc confort doi. La limită, dar fără datorii şi fără foame.

Pe doamna A au apucat-o la un moment dat nişte dureri mari de burtă. Nu mai era de stat, aşa că s-a dus la spital. Acolo a aflat că are apendicită, şi trebuie să se opereze rapid. Asta e, familia a făcut un consiliu, şi-au mobilizat resursele – că la doctor nu te duci cu mâna goală, şi doamna A s-a operat. Nimeni nu i-a cerut bani, nimeni nu i-a refuzat banii. Când doctorul e plătit ca o femeie de serviciu, trebuie să existe o solidaritate, ceva, acolo, nu? Lumea se descurcă.

După operaţie, durerile de burtă n-au dispărut deloc. Ba din contră. Aşa că s-au mai făcut nişte analize, o ecografie, şi s-au găsit nişte pietre la vezicula biliară. Trebuiau şi alea scoase neapărat. Consiliu de familie, mobilizat resursele, femeia s-a operat din nou. Nicio clipă vreun act medical nu a fost condiţionat, dar poţi să te duci la doctor aşa, nepregătit? Voi ce aţi face? Întocmai. Era deja cam albastră situaţia. Bolile ca bolile, dar economiile erau golite şi nu multă lume dă cu împrumut zilele astea.

Şi, colac peste pupăză, durerile nu dispăreau deloc.

După alte investigaţii, mai amănunţite, o colonoscopie a descoperit o formaţiune. Care s-a dovedit malignă. Cancer de colon, neapărat operaţie. Aparent un mare noroc, un stadiu mic, fără diseminare. Dar fără operaţie sigur va fi mult mai rău.

Asta e, a făcut-o şi pe asta. Cum necum, membrii familiei s-au pregătit şi doamna A s-a operat. Absolut nimeni nu i-a cerut vreo centimă, dar toţi ceilalţi pacienţi dădeau. Sănătatea nu e gratis, nicăieri în lume. S-a scos bucăţica de colon cu tumoarea, s-au făcut tratamente. La distanţă, totul părea bine. Cancerul fusese vindecat, deocamdată.

Numai că durerile tot nu treceau. Iar doamna A începea să fie disperată. Aşa că a ajuns şi la psihiatru, de asta am aflat eu povestea dumneaei. Desigur, doamna A nu există, tocmai am inventat-o eu. Dar povestea, ea există şi e tot repetată, zilnic, nu că ar învăţa-o cineva. Sper ca nepoţii noştri, găsind exemplarul de azi din „Viaţa medicală“ în pod, să se minuneze de asemenea ciudăţenie, dar astăzi, povestea asta nu e deloc spectaculoasă, bănuiesc, de altfel, că v-aţi plictist deja.

În fine, sigur că da, depresia şi cancerul nu se împacă bine, trebuie să facem ceva. Doamnă A, dar la serviciu mai mergeţi? Nu, sunt în concediu medical. După atâta timp? Da. Dar de ce, n-ar fi mai bine să vă întoarceţi la viaţa dumneavoastră normală, de dinainte de toate astea?

Pentru că, dom’doctor, cei de la firmă mi-au zis că, după atâta stat în spital, au găsit altă femeie de serviciu. Doar nu erau să stea aşa, cu sala nemăturată şi gunoiul nedus. Şi pe mine nu mă mai primesc. Şi la vârsta mea nu mă mai angajează nimenea, nu pe salariul ăla care era ceva mai bun ca în alte părţi şi nu făceam ture de noapte. Aşa că stau cât pot în concediu medical, cine ştie, poate reuşesc chiar să mă pensionez. Matale ştii cum aş putea să fac?

Îi povesteam treaba unui coleg din Statele Unite. Aparent, şi acolo e cam la fel, „business as usual“, chiar aşa a zis. N-ai bani, n-ai asigurare bună, la revedere. Sănătatea nu e nicăieri gratis.

Iar un cancer nu îţi invadează doar organele interne. Se întinde şi în afara ta. Metastazează în adăpostul precar pe care ţi l-ai făcut în lume. Doctorii sunt în stare adesea să scoată cancerul din corp, mai ales în ziua de azi când pot să-l găsească la timp. Nu din prima, dar nici doctorul House nu nimerea diagnosticul decât la finalul episodului, nu aici e problema.

Problema e: la ce doctor să te duci să scoată cancerul şi din apartamentul tău confort doi, şi din locul tău umil sau neumil de muncă, în care a crescut aşa de tare încât nu mai ai loc de el şi te scoate afară? Ce specialitate se ocupă cu aşa ceva?