Mi-am trăit mai toată viața în frică.
Frica a fost mereu cu mine, un drăcușor familiar, mereu șoptindu-mi lucruri rele, amestecându-se în toate hotărârile mele. M-am făcut psihiatru, în parte, de frică.
Nu mi-e rușine să recunosc cât de frică îmi e, mai tot timpul, pentru că frica e o parte uriașă a vieții fiecărui om. Măcar atât, să nu ne fie frică să ne fie frică, să nu ne fie frică să ne dăm seama că ne e frică, să nu inventăm pretexte, raționalizări, false povești nostalgice despre noi înșine.
Să nu ne fie frică să ne dăm seama, fără dezamăgire, fără depresie, cât de mici suntem, și de fragili, și cum ne temem mereu prea mult și iubim mereu prea puțin.
Mai exact cum anume te ajuta faptul ca esti psihiatru sa lupti cu frica, fie ea chiar si personala?
Nu mă ajută în vreun fel deosebit. Doftorii nu se tratează pe ei înșiși, sau cel puțin eu nu o fac. Cel mult cunosc mecanismele și mă întâlnesc zilnic cu alți oameni înfricoșați.
Eu provin dintr-o familie saraca si abuziva. M-am luptat si inca lupt sa supravietuiesc in ciuda lipsei de orice fel de plasa de siguranta. Am trecut printr-o tentativa de sucid acum multi ani. Am avut probleme cu bautura, m-am lasat.
Am mult mai multe motive de frica decat tine.
Cu siguranta aveti mai multe motive sa va fie frica decat dl doctor sau decat mine. Tocmai de aceea gândesc ca parintii trebuie educati inaintea copiilor. “Bataia rupta din rai” si ” eu te-am facut, eu te omor” sunt doua tipare mentale oribile in societatea noastra de EvMediu data cu sclipici si polei UE. Dar nu doar in Romania sunt agresati copiii! Avem o lume de copii traumatizati, dar behăim despre Hristos ca oile ce au rumegat Biblia.
In Romania, inca se cosmetizeaza si se ascunde sub pres mizeria problemelor nerezolvate.
Totusi, o incercare de schimbare se face, dar efectele inca nu sint vizibile. Fiind un fel de calator initiatic pe net, am avut un timp si conturi facebook, ca toata lumea
” bună”😂.
Am avut ocazia sa stau un timp in zona virtuală a ieromonahului Savatie Bastovoi. Care a infiintat un grup denumit Antiparenting si a scris si o carte. Isi educa ” fanii”.
Imi place ca are umor. Nu este un preot scorțos. Când am citit cartea ” Pestele-pescar” am râs in hohote văzând cata imaginatie are. Am stat si in zona virtuala a celor ce ajuta copii si batrani, si in cea a celor ce planteaza copaci si incearca sa opreasca hotia de lemne, si in zona in care activeaza salvatorii de animale. Nu mi-a placut deloc in zona fariseica a celor ce nu fac nimic dar dau citate din Gandhi si Biblie.
Multi fac lucruri bune, dar presa scoate la lumina uratul societatii si cearta aceasta intre politicieni este mana cereasca pentru presa. Parca traim, scuzati dle doctor, intr-un permanenr balamuc! Care ne afecteaza pe toti. Singura scapare este sa evadam periodic in frumos. In bine. In bunatate. Altfel, fricile se vor tine de noi ca umbrele. Fricile sunt ca frigul. Te ingheață. Iti rapesc curajul.
Rectific. Ieromonahul a scris multe carti. Dar a scris si o carte denumita Antiparenting, asa cum se numeste si grupul facebook. Este un fel de incercare de a stopa efectele negative produse de un anumit tip de parenting venit din vest. Unul aiurit si plin de excese.
Nu ne nastem parinti. Mi-a fost frica sa fiu mama, ca sa nu repet greselile parintilor mei. Am facut-o in cele din urma, depasindu-mi si frica asta. Incerc sa nu repet greselile ce mi-au provocat si mie traume.
Foarte frumos articolul! Cred ca multa lume se regaseste in el! Imi permit, domnule doctor, sa va fac o sugestie de lectura si anume articolele de pe theschooloflife.com. Mi-ar placea mult sa stiu parerea dumneavoastra despre ele avand in vedere ca si acestea au scopul de a aduce la lumina si a destigmatiza problemele psihice ale omului modern:)