Cum se transformă anxietatea în depresie
– poem în proză non-fiction –
Mai întâi e anxietatea.
De multe ori goală de orice gând și orice logică, atacându-te în plină zi senină, când erai în plin avânt, sau când te ridicai de jos, sau când dormeai.
Ca să eviți tigrul care pândește din iarbă, ajungi să nu mai faci multe lucruri. Nu mai urci pe munte, nu mai mergi cu metroul, cu liftul sau chiar nu mai mergi deloc, nu mai scrii romanul ăla, nu mai ceri promovarea, nu mai vrei promovarea, nu mai dormi, nu mai privești afară pe fereastră, ci doar înăuntru, sub epidermă, unde e întuneric și tigrul s-ar putea ascunde mai bine. Dar tigrul deja te-a prins, te ține de gât. Nu simți nodul ăla acolo?
Mai întâi e doar anxietatea. Apoi vin gândurile. Pentru fiecare lucru pe care ai vrea să-l faci, sunt o mie de gânduri care te împiedică să îl faci. Toate pline de anxietate. Că nu poți, că nu ești bun, că o să mori. Că ești mai în siguranță dacă nu.
Dar nimeni nu poate fi anxios la nesfârșit. La un moment dat, anxietatea seacă, iar pe albia ei uscată se vede doar oboseala.
Dar gândurile rămân. Gândurile sunt foarte puternice, nimeni nu le dărâmă. Omul e o trestie gânditoare, și de aici vine toată puterea și slăbiciunea lui. Rămân gândurile, golite de orice anxietate și pline de o hotărâre care nu e a ta. Și de fiecare dată când ai vrea să faci ceva, ele vor fi acolo, spunându-ți nu.
Și pentru că totul trebuie să aibă o logică, dacă stai de vorbă cu gândurile astea, justificări o să fie, destule: că nu poți, că nu ești bun, că o să mori. Dar fără anxietate. Și toate par adevărate și logice, logica nimicului, logica entropiei și a disperării.
Și pac! ești deprimat(ă).
Adu-ți aminte de unde a pornit totul. De la un tigru invizibil, pe vremea când erai în plin avânt. Adu-ți aminte că, împotriva tuturor dovezilor, afară era soare și s-ar putea să mai fie încă. Ce ai pățit tu nu e Universul Indiferent, ci doar o rană. Iar rănile se vindecă.
Cere ajutor.
sunt studenta la umf si am depresie. si nu stiu incotro sa alerg sa scap de ea. ai dreptate, e soare afara dar parca nu este al meu, nu este pentru mine. pentru mine este doar un teanc de carti de invatat, putina mancare, un drum spre scoala si inapoi si cateva ore de somn. asta e partea mea preferata din zi, ca uneori asa mai calatoresc si eu undeva sau mai rad cu pofta. voi cere ajutor. sper ca exista asa ceva, chiar si pentru mine. multumesc 🙂
este o linie foarte subtire si delicata intre cele doua
Dintre toate “frumusetiile” aduse de anxietate si depresie, inca imi scapa cum ar putea aduce aceste “stari sau patologii” dureri fizice, in locuri neasteptate (zona inghinala de ex). Fapt care, desi te cauti pe la doctori cu analize, ecografii, consultatii pentru hernie, etc… si ti se infirma orice problema, tot simti ca ar putea fi ceva in neregula cu tine, ca si cum ceva le-a scapat si parca ti-e frica ca vine momentul cand ce au scapat ei devine grev.
Same here. Durerea fizica care duce la anxietate care duce la durere si tot asa.